joi, 11 iunie 2015

Aceleasi masuri se impun si fata de purtatorii sanatosi

Cei mai multi dintre ei nestiind ca pot elimina germeni patogeni se pune problema identificarii lor si aplicarii unui tratament preventiv sub control medical.



O mentiune pentru autocontaminare. Foarte multi bolnavi care au o mica leziune purulenta (pustule, foliculite), incercand sa le trateze, nu respecta masurile de igiena legate de prezenta infectiei. De cele mai multe ori, ei incearca sa stoarca cu mana pustulele, nu se panseaza corect, iau contact cu secretia purulenta si disemineaza infectia spre alte segmente. Este necesar ca evidarea colectiei purulente sa se faca de personal medical de specialitate, cu instrumentar steril, folosit o singura data, aplicandu-se apoi un pansament steril.  Sursa : http://tratamentosul.pen.io/


La repansare, pansamentul trebuie desfacut cu pensa sterila, trebuie evitat la maximum contactul miinilor‘ cu leziunea sau produsele purulente. Dupa aceste operatii, mainile trebuie bine spalate si dezinfectate cu' alcool Nu este bine sa venim in contact cu leziuni purulente daca avem la mina mici plagi sau traumatisme 

Ca si infectiile bacteriene, infectiile virale au ca sursa omul bolnav si purtatorul sanatos. Modul de transmitere se realizeaza prin contact direct prelungit sau prin intermediul unor obiecte, al apei, al produselor, de secretie de tipul salivei sau al secretiilor nazale. Spre deosebire de infectiile bacteriene in care atat sursa cat si modul de transmitere sunt de cele mai multe ori usor de identificat, in cazul infectiei virale, atlt sursele cat si modul de contaminare sunt greu de stabilit, de cele mai multe ori imposibil. Autocontaminarea este frecvent intalnita in cazul infectiei virale cu manifestari cutanate.

Ca masuri de protectie, este necesar sa evitam contactul direct repetat cu purtatorii de veruci ale mainilor, de moluscum contagiosum sau contactul sexual cu parteneri posesori de vegetatii veneriene. Contactul direct cu purtatorii sanatosi este dificil de evitat deoarece acestia pot fi identificati foarte greu. De asemenea, trebuie evitat contactul direct sau atingerea unei leziuni herpetioe active (vezicula herpetica), deoarece virusul se gaseste in lichidul continut in aceste vezicule. Uneori, herpesul se poate transmite prin sarut, datorita faptului ca este continut in saliva. Verucile plantare se transmit prin incaltamintea luata de la un bolnav sau prin contact indirect la bazinele de inot sau salile de sport.

Dar, spre deosebire de infectiile bacteriene realizate prin contact de scurta durata cu sursa de infectie, in cele virotice contactul trebuie sa fie de mai lunga durata. Foarte importanta este existenta la gazda a unor conditii favorizante, deosebit de prielnice pentru contractarea virozei. Un exemplu in acest sens il constituie micile epidemii familiale de veruci ale mainilor, in. Care timpul de trecere de la un membru al familiei la altul este lung (luni, ani) si nu toti membrii familiei fac boala.

Sursa de infectie a mi rozelor cutanate este reprezentata de omul bolnav, animale si sol. Modul de transmitere principal il constituie contactul direct, la care se adauga contaminarea prin obiecte de imbracaminte si incaltaminte, prosoape, apa, truse de pedichiura. Amintim, totodata, ca trusele de pedichiura dezinfectate prin stergerea sau scufundarea in spirt nu realizeaza o protectie suficienta antimiootica. Este necesar ca acestea sa fie tratate cu solutii antimicotioe (Feno- sept). video aici:
https://vimeo.com/130197846