Maestrii parfumului

Operele de arta ne ofera informatii importante despre costum. Fiind adesea datate, ele permit o aproximare mai buna a perioadei de executie a costumelor. Apare insa acelasi defect ca in cazul hainelor pastrate: sunt reprezentati mai-marii timpului, si nu muritorii de rand.   Cine putea face acest lucru dovedea eleganta si distinctie. La tunica si la himation se purta un bat lung, pe care barbatul se putea sprijini, tinand astfel pliurile vesmantului fixe. in imaginile de pe vase vedem adesea barbati discutand in aceasta pozitie.Himation-ul nu putea fi folosit de catre soldati, si mai ales de catre calareti, deoarece impiedeca prea mult miscarile.

Din acest moment schimbarile modei nu vor mai fi dictate doar de gusturile unei mici parti a claselor instarite, ci si de acelea ale artizanilor inventivi, care, ghicind inclinatiile clientelei lor, vor sti sa se serveasca de manechinele-vedeta pentru a vinde inventiile modei pariziene si altora. Aceasta miscare a supravietuit transformarilor societatii de dupa Revolutia franceza, iar haute couture pariziana a cules roadele ei in a doua jumatate a secolului al XlX-lea.

Aceasta italianca inventiva, despre care Dior spunea ca „a impins eleganta pana la limita bizarului", a creat in 1935 unul dintre primele bou- tiques, in Place Vendome. Nina Ricci s-a instalat la Paris in 1932, tanarul Mainbocher a creat toaleta de mireasa a ducesei de Windsor in 1936, iar in atelierele lui Lucien Lelong s-au format doi croitori-vedeta: Christian Dior si Pierre Balmain.

 Chiar si maestrii parfumului au greutati in recunoasterea si memorizarea anumitor esente. De exemplu, Jacques Polge, celebrul „nas" de la Casa Chanel, nu poate recunoaste mirosul de Andropogon muricatus decat dupa ce face o analogie intre acest miros si acela al focului de lemn de platan stins de ploaie din curtea bunicii sale... Unele persoane nu pot simti anumite mirosuri, incapacitate care poarta numele de anosmie. Se foloseau batiste din hartie subtire, care dupa intrebuintare se aruncau. Femeile acordau o importanta deosebita coafurii. Barbatii si femeile din inalta societate se machiau si se pudrau, cautand sa-si faca fata cat mai palida. isi vopseau buzele si unghiile cu rosu si isi epilau sprancenele. Barbatii purtau barba si mustata.

 Echilibrul acesteia era asigurat prin niste bijuterii ce se atarnau de niste inele si prin lantisoare ce cadeau pe umeri. in secolul al XlV-lea coroana se inchidea in partea de sus, fiind numita camelankion. Se pare ca obiceiul de a considera coroana drept simbolul puterii suverane a venit din Orient.Coroana exista in Occident din epoca merovingiana. Tinerii au adoptat camasa inflorata, trench-coat-ul sau pardesiul lung din piele pe care o anumita vedeta a ecranului sau a cantecului le-au facut necesare pentru cei ce doresc sa se identifice cu eroul care incarneaza ideile la moda, atragandu-si astfel admiratia tinerelor indragostite de acea imagine.Tot prin intermediul costumului incearca sa-si seduca partenerii ocazionali si homosexualii, al caror „cartier general" se afla in celebra Bois de Boulogne din Paris.