Femeia care si-a cumparat costumul de la un magazin

Afisul filmului, care reprezenta trei femei goale fotografiate din fata, a fost interzis in Franta, la Lyon, in ciuda faptului ca zona pubiana a acestora era acoperita de titlul scris cu caractere mari. Trebuie sa mai remarcam ca dintr-o colectie de o suta de modele sunt publicate in reviste doar doua-trei, maximum zece; si abia dupa cateva luni se stie daca tendinta a fost sau nu urmata in strada.  Tesaturile de in erau importate din Asia Mica; apoi inul a fost cultivat in Grecia continentala si in cateva insule din Marea Egee. Materialul folosit in mod curent era lana, iar pastorii aveau vesminte din par de capra. Se purta o tunica scurta pana la genunchi, prinsa de umarul stang cu o fibula si legata la mijloc cu un cordon. Ea era purtata chiar si de sclavi.

 Nu pictorul a inventat moda, dar el are meritul de a le fi reprezentat in mod natural pe contemporanele sale. O istorioara ne asigura ca prima femeie care a purtat o asemenea rochie, cea care a lansat de fapt aceasta moda, a fost o actrita ce a jucat rolul unei gravide in piesa Andriana de Terentiu. Oricum, acest tip de haina si-a pastrat numele de andriana.  Poate fara sa o stie, Paul Poiret a dat forma costumului femeii emancipate. Iar tinuta de tip sportiv din tesatura uni va fi purtata la orice ora din zi. Aceasta tendinta simbolizeaza si o anumita democratizare a costumului. Eleganta care si-a platit croitorul cu trei mii de franci va putea fi distinsa din ce in ce mai greu cu ochiul liber de femeia care si-a cumparat costumul de la un magazin oarecare cu o suta de franci sau de femeia care si l-a facut singura.

 Nu vom vorbi nici despre Mariuzza Mandelli, creatoarea Casei Krizia. Ea a avut ciudata idee de a da hainelor aspectul fructelor (mere, capsuni, struguri) si a debutat in 1964 cu o colectie prezentata la Palazzo Pitti, pentru care a obtinut Premiul Criticilor de Moda.La noi se fac remarcate casele de moda Levintza si Janine Fashioil Design.  Treptat, acestei scheme originale i s-au adaugat alte detalii, cum ar fi saculetul de piele purtat in fata pentru a mentine fusta. Acest costum a fost interzis timp de treizeci si cinci de ani dupa infrangerea lui Charles Eduard Stuart la Culloden. A fost apoi reluat de scotieni cu un sentiment de mandrie nationala, ei nemaiincetand sa-1 poarte de atunci.

In timpul Primului Razboi Mondial, in Franta s-a adoptat tonul bleu-horizon, pentru ca in cel de-al Doilea Razboi Mondial sa se generalizeze tonul kaki. Sub influenta Statelor Unite, stat mai putin marcat de traditii decat cele europene, costumul soldatilor s-a adaptat in sfarsit conditiilor reale ale razboiului: salopete de panza dintr-o singura piesa sau din doua piese separate in talie, cu buzunare, usor de camuflat gratie culorilor alese dupa natura terenului de lupta, si veste suple si simple. Daca e sa vorbim aici si despre lenjeria intima, putem aminti noile sutiene, produse in Japonia, care se bazeaza pe materialele cu memorie. in textura materialului intra un aliaj de nichel si titan. Aceste sutiene cu memorie, importate in Europa de firma Wacoal, isi „amintesc" forma originara. in timpul spalarii sau al depozitarii ele se deformeaza, revenind la forma initiala in momentul in care intra in contact cu pielea, la 36-37°C.