La doar saptesprezece ani el i-a prevazut utilitatea practica si a inceput sa organizeze exploatarea lui comerciala, impreuna cu fratele sau. Si-a consacrat viata ameliorarii produsului. A reusit sa-1 foloseasca pentru vopsirea matasii, apoi pentru imprimarea pe bumbac. Acest succes i-a determinat pe multi chimisti ai lumii sa caute noi coloranti. Pana in secolul al V-lea i.H. femeile s-au imbracat dupa moda egipteana: o tunica foarte simpla, pana la genunchi, cu o taietura mare, dreptunghiulara, si cu maneci semi-lungi (uneori fara maneci). Parul le era prins cu o banderola in jurul capului, pe la mijlocul fruntii. Egiptencele din clasele instarite erau atat de mult imitate, incat evreicele ajungeau sa-si rada capul si sa poarte peruci.
Fustele femeilor se evazau pe un vertugadin sau jupon intarit din loc in loc prin cercuri de stuf, constituind o armatura in forma de clopot ce sustinea rochia. Acest artificiu inventat in Spania inca din anul 1470 s-a raspandit in toata Europa, luand diferite forme. in Franta, in Tarile de Jos si in Marea Britanie vertugadin-ul a fost un cerc plasat in jurul coapselor, care repartiza in pliuri verticale largimea fustei cu cute. De la Paul Poiret costumul feminin evoluase, incet-incet, catre forme mai adaptate la viata activa, catre o anume rationalizare, in opozitie cu miscarea generala, Christian Dior propunea in primavara lui 1947 (anul in care Andre Gide lua Premiul Nobel pentru literatura, iar Regina Elisa- beta a Il-a se casatorea cu Alteta Sa Regala Philippe al Greciei si al Danemarcei) linia New look: fusta lungita cu 20 de centimetri cobora pana la glezne, talia era foarte subtiata, soldurile erau accentuate (fig. 38 si 39).
Caci oamenii au in minte, de fiecare data, cuvintele lui Ezra Pound: ,Make it new!", cu orice pret. Asa ca... the show must go on.Ingrijirea corpului a fost, timp de secole, o preocupare importanta a tuturor oamenilor. intrebuintarea sapunului dateaza din anul 2800 i.H. in Babilon se prepara un fel de sapun lichid prin fierberea cenusii in ulei. De fapt tocmai aceasta vechime explica, in parte, perenitatea acestei realitati etnografice. Exista va&e pastrate din epoci imemoriale care au gravate pe ele femei intr-o costumatie surprinzator de asemanatoare celei a tarancilor romance din zilele noastre. t)ar imagini de o claritate si exactitate pe drept cuvant latine s-au pastrat si pe Columna lui Traian, in ale carei basoreliefuri pot fi vazuti dacii in hainele lor specifice, haine aproape identice cu cele purtate de taranii romani de astazi.
Deputatii celor doua Consilii purtau o rochie lunga pana jos sub o mantie drapata in stil grecesc si un fel de boneta cu pene, totul fiind tricolor. Boneta era din velur violet cu baza din tafta-foc incarcata cu ornamente tricolore ce imitau penele de pe capul unor pasari; cu timpul, rochia lunga a fost suprimata in favoarea unor haine obisnuite, albastre. E imposibil sa descrii aceasta tinuta tipica, deoarece fiecare militant si-o compunea dupa cum voia. Totusi, exista unele trasaturi comune: parul lung, hainele confectionate din materiale naturale, cu motive folclorice, bijuterii, lantisoare si coliere fara o valoare intrinseca, purtate atat de fete, cat si de baieti, florile, costumele cu aspect suplu si neajustate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu